Glumă murată-n zâmbete

22 Iul 2010 2 comentarii

by acttorul in Cu creionul în safari

Iar dacă asta semnifică vocea de după gând, dacă asta ilustrează spaima din spatele superstiţiei ori gluma murată în zâmbete, atunci liniştea se lasă mai grea decât o pot descrie magii. Iertarea se pierde în muze alese la întâmplare.. Şi probabil este cel mai greu cuvânt de explicat, dar cel mai plin sentiment lăsat în sânul haitei. Ne iubim, ne ajutăm, ne înţelegem, ne certăm şi ne pierdem în semnificaţia iertării. Şi să-mi fie cu, pardon, iertare, dacă nu mai toţi simţim asemenea. 

Să privim spre răsărit, să ne-necăm cu superstiţii caragheoase şi să ne mascăm pentru şarade impozante-n faţa zeilor feroce doar ca să ne+mbălsămăm cu izul vieţii veşnice. Iz purtat în minciuna vocilor ce ne preced. Nu este scop şi nici iluzie demnă de purtat în plicurile negre. Este doar un exerciţiu ce îmi vine în minte în faţa apusului privit în splendoarea orizontului îmbâxit de linişte. Roade, apoi arde. Şi sper să nu greşesc când spun că le simţim doar pentru că se agaţă numai în surdină şi doar de cele cinci simţuri amărte. Eu spun că sunt poveşti ; şi nu există decât combinaţii de senzaţii ce îţi descriu fantasmele.

Să nu mai căutăm cuvinte tari ce doar taasează ori acoperă un lapsus, să ridicăm un ochi şi spre alte minciuni ce nu există pentru curioşi, ci pentru cei ce privesc în linişte un vernisaj neo-modernist şi râd vulgar în faţa unei pânze fără vină.

Frumuseţea vine-n simplitate şi doar atunci când ne oprim din cercetare. Frumuseţea e magie, căci nu poate fi explicată, iar dacă vom mai încerca să o descompunem vom rămâne fără zâmbete.