Cu creionul în safari
29 Mar 2010 Lasă un comentariu
Nu mai este târziu… E doar mai încolo… Amintiri în valuri îmi pregătesc seri grele, pline, dornice de a fi structurate sub același steag. Privim prin geam, pin ochelari, perdea, ochii altora și ne este din ce în ce mai greu să ne raportăm la standardele pe care tindem a ni le prezenta sub forma unei cărți de vizită, dornică de advertising. Publicate sub amprenta acttorului, cuvintele tind a se camufla iar și iar, e greu să direcționez în virtutea țelului căruia îi sunt devotat. Nu mă voi lăsa ispitit de această capcană desprinsă din basmele ce par a deveni mai controversate și mai pline de tâlc decât au fost vreodată. Totul e ascuns, suntem victorioși că punem mâna pe răspuns deși ni s-a indicat atât locul cât și pașii. Ne îmbătăm din șampania locului întâi fără a mai participa la cursă, așa că dați-mi voie să fiu eu lupul moralist, nu al lui Alexandrescu, ci al basmului ăstuia mult prea comentat de voci anonime și haideți într-o excursie printre noi.
