Pentru că știți cum mă cheamă, știți de ce am plecat în largul viselor și adâncul experiențelor, cu gândul de a le transforma în amintiri, povești, basme, atunci când voi păși iarăși pe uscat, ar fi bine să mai știți ceva, de ce vreau să aveți jurnalul unui căpitan naufragiat în inimile voastre. De ce citiți, de ce veți arde pe rug pergamentul meu or de ce îl veți înălța la nivel de morală. Nu demult, când apele erau încă tulburi, iar comorile bine păzite de onoare și curaj, un amic mi-a spus că nu îl voi asculta și voi pleca pe mare. Iar până nu am mai văzut țărmul la capătul privirii, acolo unde ochii nu te mai pot minți, nici măcar ei, nu l-am crezut. Pentru că am refuzat orice sfat, orice hartă desenată de meșteșugari respectabili, orice experiență pe post de sprijin. Nu am admis și încă mai am imaginea asta purtată pe pleoape de un povestitor somnoros, că nevăzutul poate exista. Umbrele sunt ireale și se pierd în vidul înaintașilor. Adevărul, se pierde în vorbele și promisiunile păpușilor vii. Iar sateliții dispar în spatele norilor înghesuiți la vânzarea de materie fadă, pe tejgheaua acelorași marionete. Și până nu mă voi întoarce să mă speri de propria-mi umbră, până nu voi susține un nevinovat, blamat de degetele mâinii ce se numește societate și până nu voi spune adio ceață, voi crede că tot ce zboară.. hm… să spunem doar, că are cineva o gură pregătită pentru fiecare înaripat. Nu vreau să învățați ceva, nu vreau să predau ceva, doar să râdeți la întâlnirile cu umbrele. O palmă într-un labirint, te aruncă o bifurcație în urmă, e săgeata care îți arată următorul pas, o vorbă e cel mult, o bătaie pe urmă la capătul încă unui culoar, acum fiecare ia ce-i poftește obrazul, palma sau sărutul sec.
(Din -Jurnalul de bord-) Eu trăiesc cu patimă și aștept sărutul de la capătul drumului, de care nu știu nimic, e la fel de sec? Sau cine știe, poate chiar mai sec… Misterios în schimb, cu siguranță, voi puteți alege drumul deschis, ușa trântită la perete sau încuietoarea a cărei cheie, eu, încă o caut.
Ea e pe fundul mării, iar noi pe punte… Facem o baie?



